Comuna Căldărăști, trei kilometri mai sus de orașul Pogoanele, județul Buzău. Este locul din care Ilie Stan a plecat către lumea fotbalului. După un slalom printre gropile ulițelor, trecând pe lângă fântâni inscripționate cu mesajul „apă rea” și copii care ne salutau militărește, casa bătrânească a familiei Stan nu a fost deloc greu de găsit.
O casă tipică satului românesc. Cu pridvor și prispă acoperite cu o bogată viță‑de‑vie. „Sărut mâna, sunteți mama lui Ilie Stan? Putem să stăm de vorbă câteva minute cu dumneavoastră?”, am strigat către bătrâna din spatele curții, încercând totodată să acoperim lătratul unui cățel supărat. „Plecați, nu vreau să vorbesc cu nimeni!”, ne-a ocărât femeia. Descurajați de dialogul cu mama lui Ilie, am luat-o pe drumul spre școală.
„Toată ziua îmi cerea mingea”
La școala locală, una modestă, aflată însă în renovare, am întâlnit-o pe diriginta antrenorului stelist și totodată cea care i-a pus mingea la picior. „I-am fost și profesoară de educație fizică. Toată ziua îmi cerea mingea s-o bată pe maidan, iar eu îi ziceam că, dacă vrea să fie fotbalist, trebuie să mai aibă și condiție fizică. A fost un elev bun, avea note mari”, ne-a povestit doamna Maria Grădină.
Mama e paralizată
N-apucăm să ne uităm bine în catalog, că pe ușa școlii a intrat grăbit un bărbat: „Dumneavoastră ați căutat-o pe Anica Stan? Vă așteaptă să vă vorbească”. „Vă conduc imediat. Eu sunt cea care are grijă de bătrână zi și noapte. E cam bolnavă”, ne-a spus doamna dirigintă. Ajunși față în față cu doamna Stan, sesizăm că aceasta se deplasează doar cu ajutorul unui cărucior cu rotile. A suferit acum un an un accident vascular, iar acum partea stângă îi este paralizată.
„Uite-l pe Iliuță al meu!”
„Iertați-mă, am crezut că sunteți de la comisia pentru persoane cu handicap”, se justifică femeia, înainte de a se emoționa la zărirea primei pagini a ziarului ProSport de ieri. „Uite-l pe Iliuță al meu! Iliuță, dragă…”, a început doamna Anica să plângă, sărutând prima pagină care îl infățișează pe llie.
„Mergeți în casă să vedeți câte poze am cu băiatul, cel mai bun copil din lume”. În camerele răcoroase stăteau agățate pe pereți zeci de fotografii cu Ilie în diferite ipostaze. De la elev până la bărbatul căsătorit și tată a doi copii.
S-a uitat puțin la meciul cu Oțelul
„Cum e, doamnă, să aveți băiat antrenor la Steaua?”, a fost prima noastră întrebare. „Doamne, mă pun în tocul ușii să mă uit la televizor. E el, băiatul meu. Am văzut și puțin din primul meci. Câtă bucurie când am aflat că a bătut… (n.r.-2-1 cu Oțelul). Merită, mamă, tot ce-i mai bun, că a muncit mult, se ducea în fiecare dimineață, copil fiind, cu vaca la păscut, apoi pe câmp. N-a făcut nazuri, necazuri, iar acum are grijă de mine. El a cumpărat baston, cărucior, acum îmi aduce mobilă nouă, dar gata, nu mai plâng, că mă ceartă Iliuță, zice că iar mă îmbolnăvesc, dar eu așa mă răcoresc de dorul lui”, a încheiat bătrâna emoționată.
Și-a dus tatăl la „manechine despuiate”!
Pe vremea când era jucător la Cercle Brugge, în anii 90, Ilie Stan și-a chemat familia în vizită în Belgia. Anica Stan își amintește că într-una din zilele sale libere, acesta și-a luat părinții și au plecat în plimbare până la Amsterdam. „Am trecut pe la vitrinele cu manechine despuiate. Și Ilie, ca să-i facă o glumă lui taică-su, i-a plătit o cameră cu pat. Și l-a chemat fata aia la el. Să vezi cum striga ta-su să-l scoată mai repede de acolo. Și Ilie nu putea să nu râdă de el: «Ce, tată, ți-e frică să nu te fure?»”.
„Mamă, e cea mai fericită zi din viața mea!”
Anica Stan ne-a povestit și episodul în care Ilie Stan a fost numit antrenor la Steaua. „Mă așteptam să-l pună. Era vorba de vreo câteva luni, l-a ajutat și nea Puiu (n.r. – Anghel Iordănescu). În ziua când l-au numit, m-a sunat imediat și mi-a zis: «Mamă, este cea mai fericită zi din viața mea! Mi s-a îndeplinit visul. Chiar dacă o să stau o etapă, două, trei… mai rău ca la Mioveni n-are cum să fie»”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER